Iodul, seleniul și zincul apar aproape mereu împreună atunci când se vorbește despre tiroidă: pe etichete, în liste de „alimente pentru tiroidă” sau în sfaturi de pe rețelele sociale. Cele trei minerale nu au însă același rol și nici același nivel de dovezi în spate.

Pentru iod și seleniu, Uniunea Europeană a autorizat mențiuni de sănătate legate direct de tiroidă. Pentru zinc, nu. Mai jos afli ce face concret fiecare mineral, din ce alimente îl iei, de la ce cantitate începe riscul de exces și de ce oboseala sau kilogramele în plus nu se rezolvă ghicind ce „îi lipsește” tiroidei.

Pe scurt: cele trei minerale

Iodul și seleniul au mențiuni de sănătate autorizate în UE pentru tiroidă, zincul nu.¹ Pentru toate trei există limite superioare tolerabile (UL) incluse în sinteza actuală SCF/EFSA, deoarece aportul excesiv poate produce efecte adverse. 

Limitele superioare se referă la aportul total zilnic, din alimente și suplimente împreună.²

VNR este valoarea de referință folosită pe etichetele alimentelor și suplimentelor; UL este limita superioară a aportului cronic total considerat tolerabil. UL nu reprezintă o țintă de consum.

Ce legătură au mineralele cu hormonii tiroidieni

Tiroida produce doi hormoni principali: tiroxina (T4) și triiodotironina (T3). Cifra din denumire arată câți atomi de iod conține fiecare moleculă. T4 este principalul hormon secretat de tiroidă și este transformat în țesuturi în T3, forma biologic mai activă, prin intermediul unor enzime numite deiodinaze, care conțin seleniu.⁴

Fierul este, la rândul lui, important pentru activitatea tiroperoxidazei, o enzimă implicată în etapele prin care iodul este integrat în precursorii hormonilor tiroidieni.⁴ În plus, în timpul producției de hormoni, tiroida generează peroxid de hidrogen (substanța cunoscută drept apă oxigenată), de care se protejează tot prin enzime care conțin seleniu.⁴,⁵

Iodul e materia primă a hormonilor. Seleniul îi activează și protejează glanda. Fierul intervine în fabricarea lor. Zincul este studiat pentru un rol de reglare, despre care vorbim mai jos.⁶

Iodul: materia primă a hormonilor tiroidieni

Ce formulare este autorizată în UE

Mențiunea de sănătate autorizată care leagă iodul de tiroidă este: „Iodul contribuie la producția normală de hormoni tiroidieni și la funcționarea normală a glandei tiroide”. Ea poate fi folosită doar pentru produsele care sunt cel puțin o „sursă de iod”, adică aduc o cantitate semnificativă de iod (de regulă, cel puțin 15% din VNR).¹ Formularea descrie un rol fiziologic normal, nu tratarea sau prevenirea unei boli a tiroidei.

Cât iod îți trebuie și de unde îl iei

Valoarea nutrițională de referință (VNR) folosită pe etichetele din UE pentru adulți este de 150 µg de iod pe zi.³ În multe țări, principalele surse de iod sunt peștele, ouăle și produsele lactate.⁷ La nivel global, cel mai mare progres din ultimii 30 de ani a venit însă din iodarea sării, motiv pentru care sarea iodată rămâne un reper important.⁸

În România, datele Iodine Global Network din 2024 indică un aport adecvat de iod la populația generală, evaluat prin statusul copiilor de vârstă școlară. În schimb, un studiu publicat în 2025, care a inclus 74 de gravide din zona litoralului României, a identificat un status insuficient al iodului la 35 dintre participante (47,3%), pe baza raportului iod urinar/creatinină. Rezultatul descrie populația studiată și nu trebuie extrapolat automat la toate gravidele din România.⁹

De ce „mai mult” nu înseamnă „mai bine”

Majoritatea oamenilor sănătoși tolerează bine aporturi mari de iod, dar nu toți. La unele persoane, excesul poate declanșa exact dezechilibrele pe care voiau să le evite: o tiroidă prea lentă sau prea activă, mărirea glandei ori apariția autoimunității tiroidiene. Printre sursele frecvente de exces se numără suplimentele și alimentele pe bază de alge marine.¹⁰

EFSA a stabilit pentru adulți o limită superioară tolerabilă de 600 µg de iod pe zi, din toate sursele.² Dacă folosești sare iodată, consumi lactate și pește și mai iei și multivitamine cu iod, merită să aduni cantitățile înainte să adaugi alt produs.

Seleniul: activarea hormonilor și protecția glandei

Ce formulare este autorizată în UE

Pentru seleniu, formularea autorizată este: „Seleniul contribuie la funcționarea normală a glandei tiroide”, cu aceeași condiție ca produsul să fie cel puțin o sursă de seleniu.¹ Nu e întâmplător: tiroida are cea mai mare concentrație de seleniu dintre toate organele corpului, iar enzimele care conțin seleniu participă la transformarea T4 în T3 și la protejarea glandei.⁵

Surse și limita de siguranță

Cele mai bogate surse sunt nucile braziliene, peștele și fructele de mare, carnea de pasăre și organele. În alimentele vegetale, cantitatea de seleniu variază mult, în funcție de solul în care au crescut plantele. Nucile braziliene sunt un caz aparte: o singură nucă poate conține 68–91 µg de seleniu,⁵ mai mult decât VNR de 55 µg.³

Limita superioară stabilită de EFSA în 2023 este de 255 µg pe zi pentru adulți, inclusiv pentru gravide și femeile care alăptează. EFSA notează că adulții o pot depăși mai ales dacă iau regulat suplimente cu doze mari de seleniu sau dacă mănâncă frecvent nuci braziliene.¹¹ Semnele cele mai frecvente ale excesului cronic sunt căderea părului și unghiile fragile.⁵

Seleniul și tiroidita Hashimoto: ce arată studiile

Datele de mai jos descriu rezultate ale cercetării clinice în tiroidita Hashimoto și nu reprezintă o mențiune de sănătate autorizată pentru suplimentele alimentare cu seleniu și nici o recomandare de tratament.

Tiroidita Hashimoto este o afecțiune autoimună și cea mai frecventă cauză de hipotiroidism în zonele cu aport suficient de iod. O meta-analiză publicată în 2024 în revista Thyroid a reunit 35 de studii randomizate despre suplimentarea cu seleniu în această afecțiune.¹²

Rezultatul principal urmărit a fost TSH-ul (hormonul secretat de hipofiză care stimulează activitatea tiroidei) la persoanele care nu primeau tratament hormonal. Acesta a scăzut ușor, într-o analiză care a inclus 869 de participanți. Anticorpii anti-TPO au scăzut și ei, însă rezultatele au variat foarte mult de la un studiu la altul. Un detaliu important pentru interpretarea rezultatelor: doar 18 dintre studiile incluse au evaluat statusul seleniului la început. Dintre acestea, 9 au inclus participanți cu deficit sever, 7 cu deficit ușor și doar 2 participanți cu status suficient de seleniu.¹²

Nu toate sintezele ajung la aceeași concluzie. O analiză sistematică din 2017, care a reunit nouă studii controlate și este citată de Institutele Naționale de Sănătate din SUA (NIH), nu a găsit efecte asupra TSH-ului, a aspectului ecografic al tiroidei sau a calității vieții.⁵ Pe scurt, sunt date de cercetare utile pentru discuția cu medicul endocrinolog, nu un motiv să începi suplimentarea pe cont propriu.

Zincul: implicat în reglare, dar fără mențiune autorizată pentru tiroidă

Aici apare o confuzie frecventă. Zincul are 18 mențiuni de sănătate autorizate în UE, de exemplu „Zincul contribuie la funcționarea normală a sistemului imunitar” sau „Zincul contribuie la menținerea sănătății părului”, dar niciuna nu se referă la tiroidă.¹

Cercetarea sugerează că zincul este implicat în mai multe etape ale sistemului tiroidian, de exemplu în producția hormonilor prin care creierul reglează tiroida și în activitatea enzimelor care transformă T4 în T3. Este vorba însă despre o sinteză narativă, iar autorii ei subliniază că rolul zincului trebuie investigat în continuare.⁶

Zincul rămâne un mineral important din alte motive. Dacă vrei să înțelegi cum se poate manifesta un aport scăzut, am scris separat despre semnele subtile ale deficitului de zinc.

Studiile pe oameni sunt puține. O analiză sistematică publicată în 2022 a găsit o creștere a T3 liber după suplimentarea cu zinc, dar concluzia se baza pe un singur studiu, făcut pe persoane cu hipotiroidism și exces ponderal.¹³ Merită reținut și că transformarea T4 în T3 este realizată de enzime care conțin seleniu;⁴ zincul poate influența procesul, dar nu înlocuiește seleniul.

Carnea, peștele, ouăle, leguminoasele și cerealele sunt surse bune de zinc, dar absorbția lui scade când alimentația conține mulți fitați, compuși naturali din cerealele integrale și leguminoase.¹⁴ Limita superioară tolerabilă pentru adulți este de 25 mg pe zi, din toate sursele.²

Cine ar putea avea un aport mai scăzut

Dietele strict vegane pot crește riscul unui aport insuficient de iod, mai ales dacă nu includ alimente fortificate sau alte surse relevante de iod. Datele diferă însă între țări, în funcție de fortificarea alimentelor și utilizarea sării iodate.

Cei care înlocuiesc laptele cu băuturi vegetale nefortificate. În modelul britanic citat, 250 g de băutură vegetală nefortificată au fost estimate la aproximativ 2,5 µg iod; valoarea nu trebuie generalizată tuturor produselor de pe piață.⁷

Femeile însărcinate sau care alăptează. Necesarul de iod crește în aceste perioade,⁸ iar unele date din România indică un status insuficient al iodului în anumite populații de gravide.⁹ Orice supliment în sarcină se alege împreună cu medicul.

Persoanele care reduc mult sarea sau folosesc sare neiodată. Reducerea sării este recomandată pentru sănătatea inimii, dar acolo unde iodul vine în bună parte din sarea iodată, poate scădea și aportul de iod.⁸

Oboseala nu înseamnă automat că „e de la tiroidă”

Oboseala, lipsa de energie, kilogramele în plus și senzația de frig sunt simptomele clasice ale unei tiroide care funcționează prea lent, dar sunt nespecifice și pot avea multe alte cauze. De aceea, diagnosticul se pune pe baza analizelor de sânge pentru funcția tiroidiană, nu pe baza simptomelor. În regiunile cu aport suficient de iod, Hashimoto este cea mai frecventă cauză a hipotiroidismului.¹⁵ 

Oboseala persistentă are și alte explicații frecvente. Una dintre ele este deficitul de fier. Află mai multe despre cauze, simptome și soluții pentru energie.

Ce poți face concret

Dacă folosești sare, alege sare iodată, fără să crești cantitatea totală de sare consumată și include în alimentație pește, ouă, lactate sau alternative fortificate, leguminoase și semințe.

Multivitaminele, produsele pentru păr și unghii sau cele cu alge pot conține iod, seleniu și zinc. Compară totalul cu limitele din articol. Pentru criterii concrete de evaluare, vezi cum verifici calitatea unui supliment alimentar.

Dacă urmezi un tratament pentru tiroidă, întreabă medicul sau farmacistul la ce distanță de pastilă poți lua suplimentele cu minerale. Pentru regulile generale legate de mese, vezi când se iau suplimentele: cu sau fără mâncare?.

Nu începe pe cont propriu iod sau seleniu în doze mari „pentru tiroidă”. Dacă ai simptome sau un diagnostic, analizele și medicul endocrinolog stabilesc ce are sens pentru tine.

FAQ

Pot lua iod „preventiv”, ca să-mi protejez tiroida?

Nu fără un motiv clar. Excesul de iod poate dezechilibra tiroida la unele persoane,¹⁰ iar limita pentru adulți este de 600 µg pe zi, din toate sursele.² Dacă folosești sare iodată și consumi pește, ouă sau lactate, ai deja surse de iod în alimentație.⁷,⁸ Situațiile speciale, precum sarcina sau o dietă vegană strictă, se discută cu medicul.

Câte nuci braziliene pot mânca fără să depășesc limita de seleniu?

O nucă braziliană poate conține între 68 și 91 µg de seleniu.⁵ Trei nuci pot aduce, așadar, aproximativ 200–270 µg, adică în jurul limitei EFSA de 255 µg pe zi, fără să punem la socoteală restul alimentației. EFSA îi menționează pe consumatorii obișnuiți de nuci braziliene printre cei care pot depăși limita.¹¹ Conținutul de seleniu poate varia considerabil în funcție de proveniență, astfel că numărul de nuci nu este o metodă precisă de dozare a seleniului.

Am tiroidită Hashimoto. Ar trebui să iau seleniu?

Decizia îi aparține medicului endocrinolog. Meta-analiza din 2024 a găsit o scădere ușoară a TSH-ului și a anticorpilor, în studii în care majoritatea participanților aveau deficit de seleniu,¹² în timp ce o analiză anterioară nu a găsit efecte asupra funcției tiroidiene sau a calității vieții. În sarcină, Asociația Americană de Tiroidă nu recomandă suplimentele cu seleniu femeilor cu anticorpi anti-TPO.⁵

Informațiile prezentate în acest articol au scop exclusiv informativ și educativ și nu înlocuiesc consultul, diagnosticul sau tratamentul medical de specialitate. Suplimentele alimentare menționate nu sunt medicamente și nu au rolul de a diagnostica, trata, vindeca sau preveni vreo boală. Efectele acestora pot varia de la o persoană la alta, în funcție de organism și de stilul de viață.

Înainte de a începe administrarea oricărui supliment alimentar, este recomandat să consultați un medic sau un specialist, mai ales dacă aveți afecțiuni medicale, urmați un tratament, sunteți însărcinată sau alăptați.

Autorii și administratorii site-ului nu își asumă responsabilitatea pentru eventualele efecte rezultate din utilizarea informațiilor prezentate sau din administrarea necorespunzătoare a suplimentelor alimentare.