Deficitul de magneziu înseamnă că organismul are mai puțin magneziu decât îi trebuie pentru funcțiile normale. Primele semne, precum oboseala, slăbiciunea, greața sau lipsa poftei de mâncare, sunt nespecifice. Pot avea multe alte cauze și nu confirmă singure un deficit.¹

La persoanele sănătoase, deficitul cu simptome cauzat doar de alimentație este rar, pentru că rinichii reduc pierderile de magneziu atunci când aportul scade.¹ Mai jos găsești ce manifestări pot apărea, cine are un risc mai mare, cum se evaluează un posibil deficit și când trebuie să mergi la medic.

Ce manifestări pot apărea în deficitul de magneziu

Manifestările depind de cât de mare este deficitul. Cele timpurii sunt vagi și comune multor alte situații. Cele severe apar în deficite importante, de obicei în contextul unei afecțiuni sau al unui tratament.¹

Manifestări timpurii, nespecifice

Institutele Naționale de Sănătate din SUA (NIH) descriu ca semne timpurii:¹

• pierderea poftei de mâncare;
• greață și vărsături;
• oboseală;
• slăbiciune.

Niciunul dintre aceste semne nu indică specific magneziul. Oboseala, de exemplu, poate avea zeci de cauze, de la somn insuficient până la un deficit de fier, despre care am scris în articolul - Oboseală sau lipsă de fier?

Manifestări asociate deficitelor mai severe

Când deficitul se agravează, pot apărea:¹,²

• amorțeli și furnicături;
• contracții și crampe musculare, slăbiciune musculară;
• modificări de comportament sau de personalitate;
• tulburări de ritm cardiac;
• convulsii.

Acestea nu sunt semne pe baza cărora să te autodiagnostichezi. Sunt situații care cer evaluare medicală, uneori de urgență.

Ce nu poți deduce din simptome

Somnul slab, iritabilitatea, durerile de cap, dificultățile de concentrare sau sensibilitatea la zgomot apar des în listele de pe internet. Sunt însă simptome generale, cu numeroase cauze posibile, și nu figurează printre semnele de deficit descrise de NIH sau MedlinePlus.¹,² Prezența lor nu înseamnă că îți lipsește magneziul.

Cine are un risc mai mare și care sunt cauzele documentate

Deficitul de magneziu apare de obicei atunci când absorbția intestinală scade, pierderile cresc sau aportul este constant redus.¹,²

• Afecțiuni digestive - Boala Crohn, boala celiacă și alte afecțiuni cu diaree cronică și absorbție deficitară a grăsimilor pot duce, în timp, la pierderea magneziului.¹
• Diabet de tip 2 - Glicemia crescută poate duce la pierderi mai mari de magneziu prin urină.¹
• Consumul cronic de alcool - Deficitul de magneziu este frecvent la persoanele cu consum cronic de alcool.¹,²
• Vârsta înaintată - Vârstnicii mănâncă, în medie, mai puține alimente bogate în magneziu. În plus, odată cu vârsta, intestinul absoarbe mai puțin magneziu.¹
• Anumite medicamente - Diureticele (de ansă și tiazidice) pot crește pierderile de magneziu prin urină. Inhibitorii pompei de protoni, luați perioade lungi (de obicei peste un an), pot duce la niveluri scăzute de magneziu.¹,²
• Alimentația săracă sau malnutriția - Un aport constant redus contribuie la risc, mai ales împreună cu unul dintre factorii de mai sus.¹,²

Stresul, consumul de cafea și transpirația sunt invocate frecvent în discuțiile despre magneziu, dar nu reprezintă, luate separat, dovada unui deficit. Principalele grupe de risc identificate de sursele medicale includ afecțiunile digestive, diabetul de tip 2, consumul cronic de alcool, vârsta înaintată și anumite medicamente.

Cum se evaluează un posibil deficit de magneziu

Un deficit de magneziu nu se poate confirma doar pe baza unei liste de simptome. Evaluarea o face medicul, care pune laolaltă mai multe informații:

• istoricul medical: afecțiuni digestive, diabet, probleme renale, consumul de alcool;
• alimentația și eventualele restricții;
• medicamentele pe care le iei, mai ales diuretice sau inhibitori ai pompei de protoni;¹
• analizele pe care le consideră necesare.

De ce analiza de sânge are limite

Magneziul seric este analiza cea mai folosită, dar sângele conține mai puțin de 1% din magneziul total al organismului. De aceea, valoarea din ser nu reflectă exact cât magneziu ai în corp sau în țesuturi.¹ Magneziul din sânge poate ieși normal chiar dacă rezervele organismului sunt scăzute.³ Cu alte cuvinte, un deficit de magneziu poate exista și fără hipomagneziemie.

Când e nevoie, medicul poate cere și alte teste, cum ar fi magneziul în urină sau în globulele roșii.³ Interpretarea rezultatelor ține de context și se face împreună cu medicul.

Niciun test nu oferă singur o imagine completă a statusului magneziului, astfel că rezultatele trebuie corelate cu istoricul medical și evaluarea clinică.

Când este indicat să discuți cu medicul

Programează o consultație dacă ai simptome care persistă, mai ales dacă te regăsești în una dintre grupele de risc de mai sus sau dacă iei diuretice ori medicamente pentru stomac de mult timp.¹

Cere ajutor medical prompt dacă apar:

• convulsii;
• bătăi neregulate ale inimii;
• amorțeli, furnicături sau slăbiciune musculară accentuată;
• schimbări bruște de personalitate sau de comportament.

Aceste manifestări apar mai ales în hipomagneziemia importantă, adică atunci când nivelul de magneziu din sânge scade mult. În această situație poate fi vorba de o urgență medicală care pune viața în pericol.²

Alimentație și suplimentare

Surse alimentare de magneziu

Cele mai bogate surse de magneziu sunt semințele, nucile, legumele cu frunze verzi, leguminoasele și cerealele integrale.¹

Valorile provin din tabelul NIH (baza de date USDA). Porțiile au fost convertite din unități americane și sunt aproximative.¹

Când poate fi luat în considerare un supliment

Un supliment cu magneziu poate fi o opțiune atunci când alimentația nu acoperă necesarul, ideal după o discuție cu medicul sau farmacistul. Suplimentul nu înlocuiește evaluarea medicală și nu tratează cauza unui deficit, cum ar fi o afecțiune digestivă sau un medicament.

Mențiunile de sănătate autorizate în UE pentru magneziu includ: „Magneziul contribuie la reducerea oboselii și extenuării” și „Magneziul contribuie la funcționarea normală a sistemului nervos”.⁴ Ele descriu roluri normale ale magneziului. Nu înseamnă că un supliment rezolvă crampele, oboseala cu o cauză medicală sau un deficit diagnosticat.

Câteva lucruri de verificat:

• Cantitatea de magneziu elementar pe doză, nu greutatea totală a compusului. Detaliile sunt în ghidul despre magneziul elementar și cum îl citești pe etichetă.
• Forma de magneziu, dacă vrei să compari opțiunile: vezi ghidul comparativ al formelor de magneziu.
• În evaluările europene este utilizată o limită de 250 mg/zi pentru magneziul provenit din anumite surse suplimentare ușor disociabile. Aceasta nu include magneziul prezent natural în alimente și nu reprezintă doza zilnică recomandată.⁵ 
• Interacțiunile cu medicamente: unele antibiotice (tetracicline, chinolone) și bifosfonații se iau la distanță de magneziu.¹ Despre momentul administrării, vezi și Când se iau suplimentele: cu sau fără mâncare?

Dacă vrei să vezi un exemplu concret de etichetă, pentru Magneziu Bisglicinat Premium poți vedea compoziția și cantitatea de magneziu per porție.

Deficitul de magneziu există și poate fi serios, dar simptomele lui timpurii sunt vagi și comune multor alte situații. Riscul real este legat mai ales de afecțiuni digestive, diabet, alcool, vârstă și anumite medicamente. Evaluarea o face medicul, iar o analiză de sânge normală nu exclude întotdeauna un deficit. Alimentația bogată în semințe, nuci, leguminoase și legume verzi rămâne baza.

FAQ

Cum îmi dau seama dacă am deficit de magneziu?

Doar după simptome, nu poți. Semnele timpurii, precum oboseala, slăbiciunea sau greața, sunt nespecifice.¹ Medicul evaluează istoricul, alimentația, medicamentele și, dacă e cazul, analizele.

Poate o analiză de sânge să confirme singură deficitul?

Nu întotdeauna. Sângele conține sub 1% din magneziul organismului,¹ iar valoarea din sânge poate fi normală chiar dacă rezervele sunt scăzute.³ De aceea, rezultatul se interpretează în context și uneori se completează cu alte teste.

Sunt crampele musculare întotdeauna cauzate de lipsa de magneziu?

Nu. Crampele apar printre manifestările unui deficit mai sever,¹ dar pot avea și multe alte cauze. Dacă sunt frecvente sau însoțite de amorțeli ori slăbiciune, discută cu medicul.

Stresul sau cafeaua provoacă deficit de magneziu?

Nu se regăsesc printre cauzele documentate de NIH sau MedlinePlus. Acestea menționează afecțiunile digestive, diabetul de tip 2, consumul cronic de alcool, vârsta înaintată, anumite medicamente și alimentația foarte săracă.¹,²

Informațiile prezentate în acest articol au scop exclusiv informativ și educativ și nu înlocuiesc consultul, diagnosticul sau tratamentul medical de specialitate. Suplimentele alimentare menționate nu sunt medicamente și nu au rolul de a diagnostica, trata, vindeca sau preveni vreo boală. Efectele acestora pot varia de la o persoană la alta, în funcție de organism și de stilul de viață.

Înainte de a începe administrarea oricărui supliment alimentar, este recomandat să consultați un medic sau un specialist, mai ales dacă aveți afecțiuni medicale, urmați un tratament, sunteți însărcinată sau alăptați.

Autorii și administratorii site-ului nu își asumă responsabilitatea pentru eventualele efecte rezultate din utilizarea informațiilor prezentate sau din administrarea necorespunzătoare a suplimentelor alimentare.